
Politica climei și energiei în 2026 se concentrează pe gestionarea imediată a combustibililor fosili și accelerarea infrastructurii regenerabile, determinată de constrângeri acute de resurse și degradarea mediului în mai multe regiuni.
Grupul G7 va elibera 100 de milioane de barili de rezervă de combustibil diesel în următoarele patru luni, semnalând un efort coordonat de a gestiona presiunile asupra aprovizionării cu energie, în timp ce cererea de combustibili fosili rămâne ridicată. Această intervenție reflectă tensiunea dintre securitatea energetică pe termen scurt și angajamentele de descarbonizare pe termen lung.
Infrastructura critică se află sub amenințare climatică directă. Ghețarii elvețieni au suferit un an dezastros de pierdere de gheață în 2025, amenințând aprovizionarea cu apă din Alpi, în timp ce Lacul Dal din Cașmir se confruntă cu provocări de mediu și climatice compuse. Aceste crize subliniază urgența unei politici interne de adaptare climatică alături de tranzițiile energetice internaționale.
Influența geopolitică actuală asupra coordonării politicii climatice rămâne limitată la 6/100, indicând acțiuni globale fragmentate în ciuda a 100 de evenimente de politică urmărite. Impulsul depinde de faptul dacă națiunile subordinează preocupările privind independența energetică angajamentelor climatice.