
Până în 2026, niciun acord nuclear cuprinzător între Iran și puteri mondiale nu a fost negociat cu succes de când JCPOA din 2015 s-a prăbușit.
Negocierile rămân blocate, Iranul menținând o poziție rigidă privind îmbogățirea uraniului, în timp ce condiționa orice discuții de ridicarea sancțiunilor americane.
Iranul continuă să respingă soluțiile militare pentru disputele regionale, declarând în schimb că căile diplomatice necesită ca SUA să îndeplinească condiții prealabile specifice înainte ca negocierile substantive să se reia. Scorul de influență al Iranului rămâne modest la 43 din 100 în semnalele geopolitice urmărite, cu chestiuni privind armele nucleare generând 10 semnale urmărite dintre 100 de evenimente totale monitorizate.
Iranul a militarizat controlul Strâmtorii Hormuz ca pârghie de negociere, anunțând că canalul navigabil va rămâne închis în așteptarea conformității SUA cu cererile iraniene. Aceste tactici reflectă strategia Teheranului de a extrage concesii maxime decât să se îndrepte către un acord rapid privind restricțiile nucleare.