
Schimbarea climatică amenință capacitatea hidroelectrică a Georgiei prin reducerea precipitațiilor și pierderea ghețarilor, în timp ce crește cererea de răcire care suprasolicită infrastructura energetică a națiunii în lunile de vară de vârf.
Georgia se bazează în mare măsură pe generarea hidroelectrică, care depinde de fluxuri de apă consecvente din regiunile montane. Retragerea glaciarilor alpini, evidentă în întregul Caucaz, similar cu pierderea de gheață documentată a Elveției, reduce disponibilitatea apei sezoniere. Națiunea se confruntă cu presiuni compuse pe măsură ce temperaturile în creștere schimbă modelele de precipitații, creând atât riscuri de secetă, cât și vulnerabilități la inundații care complică operațiunile barajelor.
Temperaturile crescute determină o consum mai mare de electricitate pentru răcire, în special în centrele urbane precum Tbilisi. Această creștere a cererii se produce simultan cu o producție hidroelectrică redusă, forțând Georgia să mărească generarea de energie termică și importurile. Volatilitatea pieței energetice globale, inclusiv rezervele strategice precum eliberarea de 100 de milioane de barili de motorină a Grupului celor 7, afectează costurile combustibilului și stabilitatea rețelei pe măsură ce Georgia echilibrează securitatea energetică cu investițiile în adaptarea la schimbările climatice.